De-a lungul timpului, oamenii au căutat diverse metode de vindecare, evitând să mai apleze la un tratament medicamentos. Astfel, au fost dezvoltate diferite tipuri de tratamente, pornind de la cele naturiste până la tehnici de vindecare spiritulală. Printre metodele terapeutice se numără și acupunctura, utilizată încă din secolul 2 î.e.n în China și ulterior abordată și de popoarele occidentale. Această temă a dezvoltat interesul Luciei Calotă (specializarea biochimie, anul al III-lea) care a dorit să prezinte în cadrul cursului de BIoinformatică  informațiile esențiale despre această tehnică,dar și câteva mituri și adevăruri despre acest subiect.

 

Ce este acupunctura?

Acupunctura reprezintă o metodă terapeutică veche de mii de ani, originară din China [6], ce constă în inserția unor ace lungi și subțiri în puncte specifice de pe suprafața corpului, făcând uz de resursele proprii de vindecare ale organismului. Metoda poate fi aplicată în scopul redresării unor funcții dereglate, influențând reacțiile organismului la boală sau simptomele precum durerea.  Tratamentul prin acupunctură se recomandă ca metodă alternativă (ea nu substituie medicina modernă) după stabilirea unui diagnostic și după încercarea metodelor medicinii clasice [4].

Energia vitală Qi (chi)

Conform medicinii tradiționale chineze, sănătatea este menținută prin echilibrul extremelor „yin” și „yang” ale energiei vitale, numită Qi (chi), iar orice perturbare a acestuia conduce la apariția unui dezechilibru și ulterior la generarea diferitor afecțiuni. Acupunctura se presupune a restabili echilibrul energetic [6]. Acest Qi ar circula în organism prin intermediul unor canale numite meridiane, care sunt în număr de 12 și alimentează diversele organe și ies la suprafața pielii [5].

Tratamentul prin acupunctură presupune identificarea blocajelor din sistemul energetic și eliminarea acestora, pentru reluarea unui flux energetic normal. În timpul înțepării, punctul ar începe să transmită un flux bidirecțional de informații energetice, către organul afectat și către creier, care "comandă" organului să înceapă procesul de vindecare. Mai pe înțelesul nostru, înțeparea în acele puncte ar duce la activarea sistemului nervos, prin transmiterea semnalelor senzitive de la receptorii ce se găsesc la nivelul pielii și mușchilor [5].

 Afecțiuni ce ar putea fi tratate

Printre afecțiunile în care se presupune că acupunctura ar fi utilă, ar fi:

  • Durerile musculo-osteo-articulare;
  • Tulburări endocrine;
  • Tulburări digestive (hiperaciditate, dureri abdominale, constipație, diaree);
  • Tulburări nervoase (anxietate, insomnie, boli neurodegenerative) [4], [6];

În principal, se folosește pentru afecțiuni ușoare, pentru îmbunătățirea imunității, în scop profilactic și inclusiv pentru îmbunătățirea stării emoționale [3].

 Totuși, odată cu popularitatea acupuncturii a crescut și scepticismul oamenilor asupra acestei tehnici a medicinii tradiționale. Acupunctura trezește, aparent, un interes destul de mare și în rândul cercetătorilor, fiind cea mai studiată tehnică a medicinii alternative [4].

 „Funcționează acupunctura?”. Dar care acupunctură? Și la ce ne referim prin „funcționează”?

Aparent există metode chineze, japoneze, coreene, indiene, thailandeze, multe inventate în ultimele decenii. Există acupunctură la nivelul întregului corp sau limitată la scalp, palme, tălpi, urechi, electroacupunctură, acupunctură cu ventuze...

Răspunsul ar putea fi că acupunctura funcționează, dar și placebo funcționează. Multe dintre efectele pe care s-a arătat că le are pot fi subiective, iar explicațiile răspunsului aparent la acupunctură sunt diverse:

  • Decursul variabil al bolii;
  • Distragerea atenției de la simptomele originale către senzația de înțepare;
  • Așteptările;
  • Sugestia;
  • Influențele și recompensele sociale [1];

Există multe moduri prin care psihologia umană ne poate face să vedem tratamente ineficiente ca fiind eficiente. Apoi, intervine și faptul că nu toate placebo-urile sunt egale: dacă stăm culcați, relaxați, împreună cu un specialist care să ne îngrijească, într-o cameră cu lumânări și bețișoare parfumate, cu o diplomă de profesionist la vedere, trebuie să ne așteptăm la un efect placebo mai puternic decât dacă luăm o simplă pastilă [2].

Realitatea?

Majoritatea articolelor pe acest subiect par a fi scrise de oameni care credeau de la început în acupunctură, fie că sunt scrise de occidentali sau de chinezi. E probabil ca și persoanele dispuse să participe la astfel de studii să fi crezut în acupunctură, ceea ce poate influența rezultatele. În plus, studiile de calitate necesită un control placebo [2], iar în cazul acupuncturii, nu prea e posibil să găsești un control placebo potrivit.

Când înfigi ace în oameni... nu prea ai cum să îi păcălești. Tot ce poți face e să le înfigi în puncte fără legătură cu meridianele. Așadar, până și articolele științifice pot fi puțin subiective. Totuși, concluzia care se poate trage e că nu prea contează unde înfigi acul, efectele de ameliorare a durerii apărând oricum și fiind slabe. Prin urmare, cred că putem să negăm existența meridianelor energetice.

Concluzii

  • Există destule studii care arată că acupunctura ar avea efecte cel puțin împotriva durerii sau  senzației de greață [6], dar bazele acesteia cu energia Qi și meridianele nu sunt bine puse la punct. Diferențele pe care le face acupunctura există, dar sunt modeste și nu se cunoaște nicio bază anatomică sau histologică a existenței unor puncte de acupunctură sau a unor meridiane.
  • Unele studii arată că ar exista o oarecare diferență în ameliorarea durerii la grupurile supuse acupuncturii față de grupurile care doar au fost înțepate în puncte aleatorii. Alte cercetări susțin faptul că ambele grupuri au avut ameliorări similare, iar altele arată că nu a apărut nicio ameliorare semnificativă. Prin urmare, rezultatele sunt inconsistente.
  • Cu toate acestea, în Statele Unite, de exemplu, poți deveni acupuncturist doar dacă faci un masterat de 3 ani în acupunctură și  medicină tradițională orientală, unde se învață chestii destul de serioase, inclusiv medicină occidentală [4]. Dar imaginați-vă să studiați 3 ani de zile pentru a vă specializa într-un domeniu care nu este 100% adevărat.
  • Orientul îndepărtat are, într-adevăr, o istorie și o cultură foarte interesantă din care putem învăța multe, dar ar trebui să ne punem multe întrebări înainte de a plăti pe cineva să ne înțepe tot corpul cu ace.

 

 

 

Bibliografie

  1. Beyerstein, B., 1999, Social and Judgmental Biases That Make Inert Treatments Seem to Work.” The Scientific Review of Alternative Medicine, „Psychology and ‘Alternative Medicine”, 3.
  2. Hartman, S.E., 2009, Why do ineffective treatments seem helpful? A brief review, „Chiropractic & Osteopathy”, 17(1).
  3. Jishun, J., Mittelman, M., 2014, Acupuncture: Past, Present, and Future,„Global Advances in Health and Medicine”, 3(4), pp.6-8.​
  4. Mallory, M., Do, A., Bublitz, S., Veleber, S., Bauer, B., Bhagra, A., 2016, Puncturing the myths of acupuncture,„Journal of Integrative Medicine”, 14(5), pp.311-314.​
  5. Quiroz-González, S., Torres-Castillo, S., López-Gómez, R., Jiménez Estrada, I., 2017, Acupuncture Points and Their Relationship with MultireceptiveFields of Neurons, „Journal of Acupuncture and Meridian Studies”, 10(2), pp.81-89.​
  6. Sung, J., 2002, Acupuncture for gastrointestinal disorders: myth or magic,„Gut”, 51(5), pp.617-619.​

Departamentul de Anatomie, fiziologie animala si biofizica

Prof. dr. Dan Florin Mihailescu (director de  departament)

Prof. dr. Alexandru  Babes

Prof. dr. Speranta Avram

Prof. dr. Violeta Ristoiu

Prof. dr. Beatrice Mihaela Radu

Conf. dr. Mihaela Marcu Lapadat

Conf. dr. Dana Cucu

FP

Conf. dr. Florentina Pluteanu

Lect. dr. Doru Gabor

TS photo

Lect. dr. Tudor Selescu

Lect. dr. Cristina Matanie

Alexandru Deftu

Asist.dr. Alexandru Deftu

roxana

Asist.dr. Roxana Gheorghe

Cornelia Dragomir

Geanina Haralambie

Liliana Stamatin

Cristina

PozaAcademieLuiza

Prof. dr. Maria Luiza Flonta (profesor emerit)