Una dintre practicile medicinei alternative este terapia cu cristale. În acest articol sunt prezentate informații generale ce caracterizează această tehnică, precum și miturile întâlnite ce vizează terapia cu cristale. Despre acest subiect a ales să se documenteze Corina Lăzărescu (specializarea biochimie, anul al III-lea) iar informația a fost prezentată în cadrul cursului de Bioinformatică.

 

Care este terapia cu cristale?

Acest tip de tearpie are la bază atribuirea puterilor tămăduitoare cristalelor și altor pietre. Încă din antichitate au existat izvoare care îi menționează pe egipteni și sumerieni, ca fiind printre primii oameni care s-au împodobit cu cristale și pietre semiprețioase, pentru a alunga energiile negative și bolile. În timpul Evului Mediu, credința în supranatural reprezenta o parte inerentă a vieții.

În acele vremuri, oamenii credeau în fenomene supranaturale și în magie. Magia “naturală” era preocupată de stele, pietre, ierburi și animale. În Evul Mediu, cristalele au fost utilizate ca medicamente, ca talismane protectoare, aducătoare de noroc, sau ca mijloace de a dobândi puteri magice. Aceste remedii, însă, erau ineficiente, creând în cel mai bun caz, doar un efect placebo.

La sfarșitul secolului XI, episcopul Marbod din Rennes a scris prima carte (lapidarium) în care a prezentat atat proprietățile fizice, cat și pe cele considerate atunci magice, ale pietrelor si cristalelor folosite în scopuri terapeutice [1]. Utilizarea cristalelor pentru vindecarea bolnavilor în Evul Mediu demonstrează credința în magie și pașii timizi, făcuți către medicina modernă [2]

De exemplu, opalul era folosit pentru a vindeca toate tipurile de afecțiuni ale ochilor, în timp ce bezoarele ar fi putut vindeca afecțiunile renale. Diamantele au fost considerate deosebit de puternice deoarece se presupunea că au capacitatea de a vindeca ciuma și nebunia. În multe cazuri, boala era asociată cu o piatră, pe principiul similia similibus curantur - cele asemănătoare se vindecă prin cele asemănătoare. Aceasta înseamnă că pietrele roșii, cum ar fi rubinul sau granatul, ar putea fi folosite pentru a vindeca afecțiunile sângelui și ale sistemul circulator, pietrele galbene, cum ar fi chihlimbarul, ar putea fi folosite pentru a atenua icterul și alte boli ale ficatului [3].

În timp ce aceste abordări par a fi lăsate în urmă de societatea modernă, multe dintre idei și credințe s-au perpetuat în cadrul comunităților de amerindieni, aborigeni sau în cadrul diferitelor triburi, fiind valabile chiar și în ziua de azi. În epoca modernă, medicina experimentală este încă folosită pentru a trata pacienții. În noile discipline, cum ar fi biotehnologia și nanotehnologia, oamenii de știință rearanjează factorii biotici și abiotici ai lumii, în moduri care în Evul Mediu ar fi fost văzute ca miracole [4].

 

Care este diferența dintre minerale și cristale?

Un cristal este orice corp solid care prezintă structură organizată, adică atomii din acesta sunt dispuși la distanțe și unghiuri exacte, unul față de celălalt, spre deosebire de situația sticlei, în care atomii sunt aranjați oarecum aleator.

Mineralele sunt compuși anorganici, care se formează în mod natural și care au structură cristalină. Astfel, cristalul este o structură alcătuită din mai multe mteriale sau substanțe naturale, în timp ce mineralul este el însuși un material. Toate mineralele formează cristale. Unele cristale, însă, nu pot fi considerate și minerale, fie pentru că nu se formează pe cale naturală, fie pentru că nu sunt anorganice. Proteinele și zahărul sunt substanțe solide care cristalizează, dar sunt organice, deci nu pot fi considerate minerale. La fel, anumiți compusi sintetici, utilzați în nanotehnologii și care prezintă și structură cristalină, nu se încadrează în categoria mineralelor, deoarece sunt confecționate de oameni. 

 

Cum se presupune că funcționează terapia cu cristale?

Filozofia din spatele terapiei moderne cu cristale se bazează pe conceptul tradițional chinez de energie-viață (chi sau qi) și pe cel hindus sau budist de chakre, care sunt vortexuri energetice, menite sa conecteze elementele fizice și supranaturale ale corpului.

În timpul unei ședințe de tratament, un vindecător cu cristale poate plasa diverse pietre sau cristale pe corp, aliniate cu punctele chakra, în regiunile de deasupra capului, pe frunte, pe gât, pe piept, pe stomac. Pietrele utilizate și poziționarea lor pot fi alese pentru simptomele raportate de pacient. Acest lucru este influențat de cunoștințele vindecătorului și de convingerea în filozofia chakrei despre acea afecțiune și dezechilibre energetice - o filozofie care este respinsă în mare parte de practicanții medicinei occidentale.

Numeroase studii sugerează că aceasta terapie poate induce un efect placebo unui un pacient care primește tratamentul, starea de bine resimțită în urma ședinței, neputând fi însă corelată din punct de vedere științific cu cristalele utilizate în cadrul ei.

Efectele placebo sunt efecte pozitive, care însoțesc un tratament și care nu se datorează în mod direct tratamentului respectiv, cât mai degrabă, autosugestiei, potrivit lui Christopher French, șeful unității de cercetare în psihologie de la Universitatea din Londra.

 

Studiu

În cadrul unui studiu, 80 de participanți au fost rugați să mediteze timp de cinci minute, ținand în maini un cristal de cuarț real, respectiv, un cristal fals despre care ei credeau că este real.

Înainte de a medita, jumătate dintre participanți au fost rugati să fie atenți la orice efecte pe care cristalele le-ar putea avea asupra lor (furnicături în corp sau căldură în mâna cu care au ținut cristalul). După meditație, participanții au răspuns la întrebări dacă au simțit vreun efect de pe urma sesiunii de vindecare cu cristale. 

Rezultate

Efectele raportate de persoanele care au ținut cristalele false în timpul ședinței nu au fost mult diferite de efectele resimțite participanții care au ținut cristale reale. Participanții care au fost preveniți asupra eventualelor senzații pe care le-ar fi putut experimenta, au raportat efecte mai puternice decât persoanele cărora nu li s-a spus nimic înainte.

Concluzii

Intensitatea senzațiilor nu a putut fi corelată cu faptul că persoanele respective au ținut cristale reale sau false. Persoanele care au crezut în puterea cristalelor (verificată printr-un chestionar) au simțit efectele de două ori mai intens decât ceilalți, de unde reiese implicația majoră pe care o are puterea propriei convingeri.

 

Folosirea mineralelor în terapiile moderne

Știintele moderne au găsit întrebuințări cu adevărat revoluționare ale mineralelor, în tratarea bolilor și în îmbunătățirea metabolismului. Un clinoptilolit activat tribomecanic (mineral de aluminosilicat natural) a fost utilizat pentru a accelera creșterea animalelor producătoare de carne, ca adjuvant în terapia cancerului, și pentru eliminarea metalelor din organismul oamenilor. Datorită proprietăților sale unice de schimb de cationi și de formare a chelatilor, a fost emisă ipoteza că acest zeolit poate fi benefic pentru tratamentul dislipidemiei  [5]

Magneziul participă la transmiterea semnalului activator de la fibra nervoasă spre muşchiul care îi este subordonat, precum şi la contracţia musculară propriu-zisă şi activează multiple enzime celulare şi căi metabolice ale corpului uman. Sodiul este unul dintre electroliţii importanţi din organism, care contribuie la reglarea presiunii sanguine şi a volumului de sânge, la transmiterea impulsului nervos, la realizarea contracţiei musculare şi la multe alte funcţii.

Seleniul este un mineral deosebit de important de protecţie împotriva efectelor radicalilor liberi, precum şi cu o capacitate extraordinară de a regla funcţiile tiroidei şi de a întări sistemul imunitar. De asmenea, un aport suficient de seleniu poate scădea semnificativ riscul de cancer, boli cardiovasculare şi are capacitatea de a reduce cantitatea de mercur din organism.

Potasiul este un mineral cu rol fundamental pentru organism, deoarece intervine în toate procesele metabolice şi ajută la buna funcţionare a muşchiului cardiac, precum şi a creierului. Potasiul sporeşte diureza şi ajută la eliminarea sodiului, care este frecvent în exces în corp, asigurându-se astfel o eliminare eficientă a toxinelor şi o activitate normală a glandelor suprarenale.

Zincul reprezintă un constituent esenţial al sistemului enzimatic celular, este implicat în metabolismul vitaminelor şi proteinelor, are rol antioxidant şi stimulează sistemul imun [6]

 

Concluzii generale

  • Dovezile științifice sugerează că pietrele și cristalele nu au nicio putere și nici atribute mistice care să ajute la vindecare sau să inducă bunăstarea fizică, mentală sau spirituală.
  • Niciuna dintre aceste pietre nu prezintă puteri de vindecare sau tonifiere a corpului, minții ori a sufletului, dar, în mod sigur, credința și autosugestia joacă un rol extrem de important în amplificarea senzațiilor pe care le trăim, în ceea ce le privește.
  • Niciun studiu științific nu a arătat că cristalele și pietrele pot fi utilizate în funcție de  culoarea sau compozitia chimică pentru a trata o anumită boală.
  • Cu toate acestea, cristalele terapeutice rămân populare în spa-uri și la clinicile moderne, unde persoanele care oferă astfel de servicii sunt instruite sau au parcurs diferite cursuri de certificare.
  • Utilizarea cristalelor în astfel de medii poate ajuta la inducerea relaxării, deși acest efect nu este susținut de dovezi științifice.
  • Terapia cu cristale este catalogată drept pseudoștiință.
  • Contribuții cu adevărat revoluționare, în tratarea bolilor și în îmbunătățirea metabolismului le au mineralele.

 

 

 

Bibliografie

1. Budge, Sir E. A. Wallis. Amulets and Talismans. New York: University Books, 1961.

2. Page, Sophie. 2. Magic in Medieval Manuscripts. Toronto: University of Toronto Press, 2004.

3. Stapelberg, Monica Maria. Strange but True: A Historical Background to Popular Beliefs  and Traditions.  London: Crux, 2014.

4. Barroso, Maria Do Sameiro. Bezoar stones, magic, science and art. Geological Society, London, Special Publications.

5. Milisav Cutovic, Milica Lazovic, Vesna Vukovic-Dejanovic, Dejan Nikolic, Ivana Petronic-Markovic, and Dragana Cirovic. The Journal of Alternative and Complementary Medicine.

6. Lacramioara Ochiuz, Maria Ignat, Diana Guranda, Eugen Diug. Utilizarea mineralelor argiloase și a altor substanţe anorganice în industria farmaceutică.

 

Departamentul de Anatomie, fiziologie animala si biofizica

Prof. dr. Dan Florin Mihailescu (director de  departament)

Prof. dr. Alexandru  Babes

Prof. dr. Speranta Avram

Prof. dr. Violeta Ristoiu

Prof. dr. Beatrice Mihaela Radu

Conf. dr. Mihaela Marcu Lapadat

Conf. dr. Dana Cucu

FP

Conf. dr. Florentina Pluteanu

Lect. dr. Doru Gabor

TS photo

Lect. dr. Tudor Selescu

Lect. dr. Cristina Matanie

Alexandru Deftu

Asist.dr. Alexandru Deftu

roxana

Asist.dr. Roxana Gheorghe

Cornelia Dragomir

Geanina Haralambie

Liliana Stamatin

Cristina

PozaAcademieLuiza

Prof. dr. Maria Luiza Flonta (profesor emerit)